MOT'OR, -O'ARE, motori, -oare, s.n., adj.
I. S.n. Masină de forţă care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică (pentru acţionarea altei masini, a unui vehicul etc.). (În sintagmele)
Motor cu plasmă = motor cu reacţie în care agentul motor este constituit dintr-un gaz
ionizat aflat în stare de
plasmă.
Motor fotonic = motor cu reacţie la care agentul motor îl constituie
fotonii.
Motor ionic = motor cu reacţie în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeasi sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferenţe de
potenţial.
Motor nuclear = motor acţionat cu ajutorul energiei nucleare obţinute prin
fisiune. (În compusul)
Motor-rachetă = sistem de
propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spaţiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de
carburant si
comburant.
Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere internă. II. Adj.
1. Care pune ceva în miscare, care produce o miscare, care comandă o miscare;
motoriu.
2. Fig. Care stimulează, declansează o acţiune. ♦ (Substantivat, n.)
Factor,
agent care dă impuls unei acţiuni;
stimul,
imbold. - Din fr.
moteur, lat.
motor, germ.
Motor.Sursă
: DEX'98
(
47605)
- ana_zecheru